Cu negura ce se așterne,
Ca o pătură de doliu,
Pe văzul unui prunc,
Minte-ai nescrisă.
Gândire-ai influenta bilă
Ca viață pe Pamant,
Și-n negura de amurg
In care pruncul se odihnește
Cu o minte roditoare,
Acesta o trudește,
La gând de viață o mândrește,
Genele i se ridică,
Iar cu o minte atât de fragedă
In prag de viață
Se gândește
"Ce-e viața?"
vezi mai multe poezii de: Enigma Noir
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.