Un om, în sine, ar putea fi
Nu numai scaun, ci şi cuc,
Iubirea,-n sine, l-ar gǎsi
Ca o esenţǎ, nu ca truc.
Cerul, în sine, mai existǎ
Aşa cum ne gândim la el,
Cǎ nu e pozǎ de revistǎ
La care rȃde un viţel.
Nu vreau sǎ folosesc concetto*
Sǎ dau pe spate cititorul,
Cǎ mulţi vor apela la vetto
Şi chiar la datul cu piciorul.
vezi mai multe poezii de: samoila
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
stefan doroftei doimaneanu
Eşti un drǎguţ. Mǎ bucur cǎ ţi-a plǎcut! Mulţumesc pentru atenţia constantǎ pe care mi-o acorzi.
Cu prietenie deosebitǎ,
samoila
samoila (autor)
joi, 15 decembrie 2016
De data asta nu voi da cu piciorul,(nu ştiu dacă am făcut-o măcar o dată)ci doar cu laude neforţate. Frumos!
stefan doroftei doimaneanu
joi, 15 decembrie 2016