În țara lui Verde-de-Vie, florile,
Aveau culoarea strugurelui;
Petalele aurii ca zorile orfane,
Creșteau pe coame strânse de cai.
Parfumul din bumbacul veșmântului,
În țara lui mirosea ca al apei de râu;
Eram fericită să știu că-n negrul sălbatic,
Ochii mei se pierdeau în culoarea lor.
În țara lui Verde-de-Vie, păsările,
Aveau penele din struguri roz;
Aripile mici ca vârful acului de ceasuri,
În zări mari se deschideau nepereche.
Buzele, în țara de lemn, cu porți nalte,
Erau viori cu coarde înguste, picante;
Eram furioasă că știu să mă mintă,
Cuvintele lor erau stană înlemnită.
Dunăre moartă cu malurile fantomă,
Hai, vino cu mine în țara batistelor,
Să ni se tulbure pleoapele ca mării
Furtunile vântoase stăpânite de iele.
Te invit la iubiri de Corylus avellana,
Să culegem din vie albul din must,
Să spargem cu gheata piatra acră,
Din tălpi iasă-ne foc, -galben de gutui.
vezi mai multe poezii de: Caraban Bogdana
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.