Când, strecuraţi în paginile vieţii
I-am înteles şi vorba şi tăcerea,
Involuntar, o facem pe profeţii
Să-i desluşim trecutului durerea.
Mai despicăm în patru fire, părul,
S-alegem dintre ele partea bună,
Să ştim, măcar odată, adevărul
Şi să trăim o zi fără minciună.
După un timp, paşim în ziua-n care
Gândirea sparge cele două stânci;
In timp ce adevărul... numai doare,
Minciuna lasă-n tine, răni adânci.
vezi mai multe poezii de: daniel
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Superba!De la un om superb,la ce te poti astepta? ;)
Gustavo El
miercuri, 24 februarie 2016