În toamna asta veche
În toamna asta veche,
iubirea se trezeşte
şi-un vânt mai rece muşcă din frunze încă verzi.
Iubitul meu de-o viaţă, ascultă şi-ai să crezi,
că datorită ei
iubirea mea trăieşte!
În foşnetul de frunze
sunt paşii noştri care,
alei pustii de-aramă
sub tălpi au conturat.
Povestea vieţii noastre,
ce-n toamnă-a culminat
cu-aripi de porumbei,
spre cer
ar vrea să zboare.
vezi mai multe poezii de: sorina
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.