Înseratul încolțit al stâlpului de piatră
înșiră cranii de metal învelite-n pânză fină de smoală.
Penultima umbră face înconjurul nopții
și se topește sub plumburia cupolă a unei turle
sure sub care se adăposti un stol de ulii.
Dinții... Se aud dinții fiarelor scrâșnind însetați
din gura pământului.
Uzina uriașă colorată în cenușă și smoală își
desface brațele ruginite scârțâind printre
pânze lungi de păianjeni - lilieci ai înserării risipiți
printre holuri sumbre, întunecoase păzesc o mumie învelită cu un bumbac din petice alb și
negru;
Măști cu ochii umbroși și fețele palide privesc
precum rămășițe umane printre perdelele transparente ale unui mur din stupi de omizi plate înaintând înspre cadavrul pietrificat.
Printre beznele uzinei privitorii de lemn bat
cuie în picioarele goale ale supraviețuitorilor,
și ultima vlavie se prelinge prin umezeala
pereților năruiți;
Luna este o pată argintie, amorțită în urzeala
reinventată de-un clopot.
vezi mai multe poezii de: Caraban Bogdana
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.