Încă o stea acolo sus...
Azi, peste nori, acolo sus,
S-a mai înălțat o stea,
Când e soarele în apus...
Îmi zâmbește muza mea.
Ziua, soarele-mi oprește
Tristețea din suspine,
Seara, printre nori zărește
O boare, ce revine.
Văd o lună plină-n zare,
Muza mea ascunsă-n nori,
Stelele din Caru Mare,
Nu mă satur până-n zori.
Nu este stea căzătoare,
Nu sunt șanse să revină,
Sunt doar mici speranțe, rare,
Și o dâră de lumină.
Aș fi prins-o strâns în brațe,
N-aș lăsa-o să mai plece,
Clipa-i scurtă, noaptea bate,
Simt-n suflet fior rece.
N-are gânduri să-mi aline,
N-are chip de om, lumesc,
Dar privește jos la mine
Fiindcă știe c-o iubesc.
Autor, Gabriel Stănciulescu
vezi mai multe poezii de: Gabriel Stanciulescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Multumesc mult!
SLG.
Gabriel Stanciulescu (autor)
sâmbătă, 04 iunie 2016
Frumos, cuvinte purtătoare de sens
Irina B.
vineri, 03 iunie 2016