Închisoarea
...
N-ai avut bani și ai făcut-o lată:
Cum n-aveai niciun fel de experiență,
Ai fost prins în timp ce furai mâncare
Și-acum ești condamnat la penitență.
Dar adevărul este că în închisoare
Ești mai sătul decât ai fost vreodată!
...
Așa te-ai și născut: român ghinionist
Timid și temător, ai rămas cinstit,
Pe scara socială ești printre cei de jos,
Nu ai mai nimic, îmbătrânești frumos,
Pe când domnia sa, înalt și norocos,
Pus în fruntea țării, șmecher dovedit,
Îmbătrânește și el, dar urât și trist!
...
Sărăcia-ți este române, închisoare,
Ești legat de casă ca vita priponită,
Dar visele te poartă pe tărâmul sfânt
Și câtă vreme visele nu pot fi furate,
Iar conștiința nu-ți este-nlănțuită,
În lanțuri grele la mâini și la picioare,
Ești cel mai liber om de pe pământ!
....
Te infectează cu spurcăciuni străine
Să-ți toarne-n sânge genele lor pocite,
Nu te teme de-aceste haite hămesite
De șacalii slujiți de români trădători
Ce vor da socoteală instanțelor divine
De te-ar închide în mii de închisori,
Adevărata închisoare este-n tine!
vezi mai multe poezii de: nicu hăloiu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.