Zadarnic mai trăim
În aste zile rele
Viața celor vii
Rămâne in cimitire
Și totul e mormânt
Cât privești cu ochii
Mă împiedic de cavouri
Simt o nebunie in suflet
Din biserici,mănăstiri
Clopotele au amuțit
Nu mai bat deloc
Și-i negru peste tot
Printre cruci,printre coroane
Se aprinde câte-o lumânare
Mintea îmi arde de vapaie
Și cenușă îmi este trupul
Curg zilele spre cimitir
Sumbru,una după alta
Religia zace in sicriu
Martor sunt,la toate astea.
vezi mai multe poezii de: Ervin