Nu eşti înger, dragul meu,
Dar nu eşti nici brutǎ,
Cǎ te-a fǎcut Dumnezeu
Fiinţǎ pierdutǎ.
Înger eşti când vezi
Cǎzutul în pǎcate
Şi-ncerci sǎ îl salvezi,
Atât cât se poate.
Când te porţi nepǎsǎtor,
Fire prefǎcutǎ!
Cugetǎ, cǎ e uşor
Sǎ devii o brutǎ.
Cǎzut într-o gâlceavǎ,
Eşti dur ca sângerul,*
Pǎrând o brutǎ gravǎ
Ce face pe îngerul.
* sângerul – lemn de esenţǎ tare.
vezi mai multe poezii de: samoila
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.