"Draga mea, sunt o realitate,
Între durere şi dor,
Un spaţiu gol
Al iubirilor ce mor.
Sunt mister,
fantasma pe care mulţi o alungă.
Sunt amăgire-mi sunt şi umbră.
Sunt fericire,
Când şi când, când lacrimile-ţi curg."
Mă rodea vârful inimii-ntr-o zi.
M-a înţepat şi-am sângerat.
Mult timp nu am mai fost
nimic din ce obişnuiam să fiu...
Am dus mâna la piept
şi-am scos un fulg.
Mi-am zis că-i fulg de nea întâia oară,
Căci, înăuntru, aşa frig mi-era.
Brusc, o durere acută
m-a lovit în tâmplă.
Foile de cuvinte se scutură,
Iar ochii ard în flăcări.
Pe buze curgea cenuşă
Şi smoală albă
pe obraji.
A mai rămas o urmă:
cărbunele stins al unui creion,
ce stă şi-ascultă...
Ce-am fost?
Ce sunt? ce eşti?
Ce nu vom fi?
Înger în minte şi
demon în suflet;
Asta mi-ai spus că eşti.
Iar eu - opusul tău...
De m-aş împiedica
vreodată de un munte
şi ne-am prinde mâinile-n sărut,
Spune-mi, dragul meu, vom fi
Vreodată mai mult?
vezi mai multe poezii de: LarisaBalan
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Gandul cu sufletul o combinatie de traire ducand in acelasi trup dar cu trairi diferite.Frumos poemul
ALapis
sâmbătă, 07 martie 2015
Multumesc!
LarisaBalan (autor)
sâmbătă, 07 martie 2015
Minunata alegere de cuvinte pentru a exprima ganduri ce ne framanta pe toti.
stomff
sâmbătă, 07 martie 2015
Stiu! ....Sublim! ....si nu glumesc! :)
Adina Speranta
sâmbătă, 07 martie 2015
imi place f mult! mult succes
alex
vineri, 06 martie 2015