Îngerul meu
...
Ne-am întâlnit atunci, de mult
Ne tot priveam, ne tot priveam,
De ”undeva”, noi ne știam,
Părea că ne-am fi cunoscut,
Doamne, ce copii eram
Și am tăcut!
...
Nici nu știam ce pot să fac,
Păreai un înger coborât,
Cu ochi verzi, cu chip frumos
Mă tot priveai, mă tot priveai,
Eu tot lăsam privirea-n jos,
Deși nu trebuia să tac,
Eu am tăcut!
...
Tu mă priveai de-atunci, direct
Numai pe mine mă priveai
Când tu erai așa frumoasă,
Eu îmi spuneam că sunt urât,
Nu păreai de loc sfioasă
Dar dacă nici tu nu vorbeai,
Deși-mi pleznea inima-n piept,
Eu am tăcut!
...
Cât anii peste noi se-adună,
Ai fost și-așa ai să-mi rămâi,
Floarea dragostei dintâi,
Cea mai frumoasă împlinire,
Povestea vieții de iubire
Și mulțumesc lui Dumnezeu,
Ai fost și-ai să rămâi mereu,
Îngerul meu!
vezi mai multe poezii de: nicu hăloiu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.