Îngheață apa la fântână
Îngheață apa la fântână
iar rănile de pe pământ
se șterg, se-nchid în jurământ
când gheața e-n lucire fină.
Nici urmă de picior călcând
pe pietele-nghețate,
doar crucile de lemn lăsate
adună lacrimi, când și când.
Găleata lunecă în hău
spre lumea scufundată
și-apoi în luciul apei, roată,
văd străluciri pe chipul meu.
Apar ca o femeie-n vârstă
cu zâmbetul netulburat
până ce unda l-a furat
spre marginea îngustă.
Dar nu de sete am venit
la țărmul înghețat,
ci pentru drumul ce-l străbat,
de unde am pornit.
vezi mai multe poezii de: sorina
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.