INIMA
Întâmplându-se să rămân foarte sărac,
Mi-am expus la o intersecţie inima spre vânzare;
Am aşezat-o pe cristale de sânge, i-am dat sare,
Nu ştiam ce înlesniri să-i mai fac.
Muşteriii treceau în sus şi în jos, la plimbare;
Care în zdrenţe, care în cizme, care în frac:
Priviri distrate, priviri de călugăr, priviri de drac,
Îi urmăream fascinat, ca pe fiare.
Unul s-a apucat s-o scociorască; prin vase
I-a băgat degetele păroase şi groase:
"Nu găsesc nici urmă de suflet!" spuse răstit;
Altul a pipăit-o cu degetul mare:
"Nu se poate mânca, zise, este prea tare!"
Au plecat toţi şi m-au lăsat… încărunţit.
vezi mai multe poezii de: Vasile Cornel
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.