Înminunarea caisului înflorit - Gerra Orivera
Poezie adăugată de: Gerra Orivera

    joi, 04 februarie 2016

* ca o împărtășanie – eflorescențe oculte*
-- dedicată lui C.A. --


în fiecare zi organizez pelerinaje la izvoare
forez în roca apei labirinturi astrale tu râzi și golești căușul
palmei de întrebări greieri melomani coboară agale
docți își pun monoclu de fulger (argintiu sau albastru) încep să cerceteze învoalte
octave cum se fac simfonii pe corzi de supernove sau cum se scoate
un do major din clapeta abisului perfecțiunea se cere șlefuită
în ochiul furtunii înțelepciunea este curajul de-a te-arunca în tine fără
plasă de siguranță înflorirea lotusului pe limbă se plătește în morți aurii cu vibhuti
pe unghii întorci focul în rădăcină eu îmbrac sacerdotală haină
inițiez ritualice jertfe capul meu pe tipsie e pașaport de intrare într-un eu ce se-nghite
pe sine până dispare

ardențele căutărilor dezleagă alb gordiene în primăvara eternă

pe aripa unui flutur
urcă linia destinului sau a pietrei curgătoare
aerul dintre noi începe să țipe dacă nu-i înnodăm pulsațiile-n camera sacră a inimii
buzele freamătă suprapun fotogramele unui sărut ca un cântec de lebădă
mâinile ni s-au topit căutând să-i despartă valul
din noi doar oceanul de flăcări inspiră clipei vibrația Părinte
critica rațiunii pure ni-i catarg în furtună (nu strică niciodată un spărgător de gheață
prin deșerturile gobi prorocitele ierni galactice din genunchii mei sunt expulzate)
în afară nimicul zadarnic scurmă cununi de pistile ni-s măruntaiele
frământate de vulturi foalele veșniciei ne umflă vertebrele
vestală fantastă mă dăruiesc refuzându-mă
te decojesc ziua de pe falangele inimii saturate-s nopțile în pulsații magice
ai asudat destul (ajungă-ți iubite) să împingi pereții realului
mai aproape de mister caii apocaliptici duc în crupă adevărul unic în copite
cavalcadele caisului stârnesc iureș în artere gem țipă
râd sălbatec înfloriri stranii
orgasmice erupții în sânge clorofilă de ceruri

gheizere tainice îmi parcelează atomii lacrima își numără ca pe mătănii veșniciile
tăcerea sculptează troițe-n răscruci

policolore străluciri în diademă îmbogățesc vibratil
cosițele iată iubite cât de frumos cotropesc sub urieșească putere
chemările ancestralelor vieți m-au întrupat
arterele tale-s brățări sunătoare gleznei piruetele mele
îți leagă suflarea de infinit
hipnoptice mi-s lunecările carnea ta supusă își modulează odihna
ca să se-ncapă expiri inspiri dai drumul timpului din chingă
îți aduni smerit ochii din mine
să nu te prindă caișii prea verde tragi storul unui hiatus
te-ascunzi la vedere temporizezi amâni

cunoști prea bine imploziile al căror cod e lumina celestă
dar cochetezi umbrei dintr-un spirit de frondă

mereu aștepți următoarea înflorire care va fi mai
și încă
următoarea desigur nu asta
e prea devreme o viață e prea puțin desăvârșirii visate
îți spui nesigur ronțăindu-mi absent nervurile

”las arca ta” – spune Părintele – ”să eșueze în trunchiul ei de cais înflorit
ca universul să se poată începe în tine
o eternitate mai sus!”



vezi mai multe poezii de: Gerra Orivera




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Draga Gerra, este o minune aceasta poezie, plina de imagini iesite din comun, tu forezi in ''roca apei'':) implinind ritualul infloririi, al primaverii, cerul pulseaza clorofila, iubirea te anima, iti da putere. Ce frumoasa impletire a iubitului ca o liana pe trupul tau atingand vesnicia ..."arterele tale-s bra?ari sunatoare gleznei piruetele mele/î?i leaga suflarea de infinit".
Cata atentie acorzi fiecarui cuvant...am urmarit ideea ta si aceasta imagine a iubitului ce iti incolaceste gleznele nu stiam daca s-o vad ca un inceput de acaparare, de dorinta de inaltare ...insa apoi am inteles. El amana , temporizeaza inaltarea , "cochetezi umbrei" , asteptand inflorirea perfecta , prin experimentarea mai multor incercari, nesiguranta il tine pe loc, in timp ce iti "rontaie absent nervurile"..:)

Finalul descifreaza aceasta nesiguranta. Acumularea repetata a experientei infloririi va asigura o contopire perfecta cu Universul pe o treapta superioara.

La cat mai multe inminunari pentru inmugurirea finala :)
Adina Speranta
duminică, 07 februarie 2016


Felicitări pentru gândurile tale scrise frumos.
Succes , Gerra , în toate site-urile, mă bucur că aici te simți cel mai bine!
Cu drag!
ALapis
sâmbătă, 06 februarie 2016


Mulțumesc de respirație în înfloririle mele, SAecsandru! Cu drag te mai aștept!
Gerra Orivera (autor)
sâmbătă, 06 februarie 2016


Minunata inminunare,iar caisul tau este suprapopulat de ...florile darurilor!
SAlecsandru
vineri, 05 februarie 2016


Mulțumesc Mirela pentru vibrație.......Drag...
Gerra Orivera (autor)
vineri, 05 februarie 2016


Mulțumesc Horlaci! Fii binecuvântat!
Gerra Orivera (autor)
vineri, 05 februarie 2016


Mulțumesc Mateuț de încrederea investită!
Gerra Orivera (autor)
vineri, 05 februarie 2016


Dragă Geanina, aprecierea ta mă încântă și mă onorează! Vouă lupișorilor, vă păstrez o amintire foarte luminoasă! Poate pentru că ați fost primii condeieri adevărați care ați investit încredere în versul meu de început! Alte trei site anterioare mă făcuseră să mă simt o neavenită pe tărâmul poeziei!.........
Deocamdată sunt ocupată cu Biblioteca noastră și n prea am timp să intru în pagina voastră - da peste o lună, două mă mai eliberez și o să intru în paginile voastre! Mi-e dor de declarațiile voastre metaforice! Dincolo de poezie - pulsul unei iubiri puternice și luminoase - fascinează!

Cu drag.
Gerra Orivera (autor)
vineri, 05 februarie 2016


Iar tu, dragă Gerra, ești un izvor de lumină
mirimirela
joi, 04 februarie 2016


Sublim !
M Horlaci
joi, 04 februarie 2016


Gerra, talentul tău este incontestabil
mateut
joi, 04 februarie 2016


Felicitări pentru aceste versuri; o încântare;
gianina
joi, 04 februarie 2016