Înserare
…
Și timpul parc-a-ncremenit
Încleștat în dinți de smoală,
Când lumea deodat-a răsărit
Paranormal de anormală!
Și ghețurile s-au topit,
Sub lava ce curge nevăzută,
Întărâtat de plumb topit,
Alergic, soalele strănută!
Chiar și vulcanii sunt cuprinși
De hiperactivitate,
Din trențăroși, doi sunt admiși
Să intre totuși în cetate.
Bine c-am apucat să văd
Poiana noastră de narcise
Când nu știam de-acest prăpăd,
Prăpădul viselor ucise!
De ce-aș iubi păcătosul?!
Nu-l iubesc, că nu-mi dă mâna,
Nici nu văd care-i folosul.
Păcătos, păcat, totuna!
Actori pe-o scenă suntem toți,
Rolul și-l joacă fiecare,
Vardiștii se transformă-n hoți,
Cum printre hoți, găsești onoare!
Rabd că n-am alternativă,
Lumea-ntreagă e pe ducă,
Scapă poate cine-apucă
Cireașa de pe colivă!
Poeți sunt toți. Cum să nu fie
Când de fapt e-așa ușor
De scris versuri. O felie
Din tortul întors tuturor
Să guste, să-l simtă dulce
Să-l și mănânce de se poate,
Sau să meargă să se culce
Dacă nu e pe gustate!
În rest, s-auzim de bine,
În cea mai pură experiență,
Lupta dintre rău și bine,
Pentru întreaga existență!
vezi mai multe poezii de: nicu hăloiu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.