- Decembrie ne-alintă parcă-n joacă
Cu fulgi răzleți și nopți cu lunecuș,
Cu streșini ce zâmbesc sub promoroacă
Când eu pe trupul tău devin arcuș
Și pieptăn fiecare acoladă,
Cobor ușor pe câte un versant,
Pe geam privește omul de zăpadă
Și ne topim, și el, și eu, instant.
E rece-afară, dar fierbinte-n sobă,
Nu-mi pasă nici de ger, nici de omăt,
Nici dacă lumea-ntreagă dezaprobă
Că gust din sânul tău și mă îmbăt.
- Se joacă timpul iar de-a baba oarba,
Noi stăm ascunşi sub blănuri şi zâmbim,
Zăpezile se-aştern pe unde iarba
Ne săruta picioarele... Sublim
E anotimpul alb care mă-mbie
Să stăm la gura sobei ca şi cum
Ostatici sub ninsori şi agonie
N-ar exista pe Terra niciun drum.
Aluneci calm pe pârtiile-abrupte
Şi zorii ne surprind trăind intens,
Mă depăşeşti pe linii neîntrerupte,
Ai învăţat să mergi pe contrasens?
Ioan Grigoraș & Liliana Trif
vezi mai multe poezii de: nutzu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.