Astăzi blocurile se uită spre cer,
Aproape mândre,ca pe vremuri,
Își încolăcesc priviri sclipitoare
Și se cheamă pe nume.
Totul pare ireal și destul de politicos,
Și-au găsit ceva în comun,
Poate anul,poate ziua
În care totul trebuia să
Fie roz,să miroasă a nou,să dea bine.
Oameni scârbiți de idei,
Furnici posomorâte,
Caută pe fereastră
Sensul giratoriu,semaforul existenței, pe drumul jilav al prezenţei.
E real?...,și din când în când culorile își scimbă nuanța în ritmul necunoscut
Al unui dansator printre anotimpuri.
vezi mai multe poezii de: Beniamin
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.