Nu-i nimic întâmplător
cât trăim sub soare,
întâlnirea noastă însă
a fost o-ntâmplare.
Ne-am privit şi ne-am plăcut
în aceeaşi clipă,
a fost soarta, primăvara,
ora potrivită...
Şi iubirea vieţii noastre
tot ne-a dăruit,
n-am fost un cuplu oarecare,
ci unul reuşit.
Mi-am dorit în astă viaţă
să îţi fiu iubită,
aşa a vrut ursitoarea,
să fiu fericită.
Parcurgând al vieţii drum,
ne-am trăit iubirea,
pereche complementară
împlinind menirea.
Şi ne-am dăruit ceva,
mai presus de toate,
fiica noastră - vis transpus,
în realitate.
Şi a vrut El - Creatorul,
să fie frumoasă,
să-l aibă pe vino-ncoa
şi minte aleasă.
Amândoi am adorat-o
de când era mică,
au iubit-o şi bunicii,
toţi am îndrăgit-o.
Într-o zi de primăvară,
tu ne-ai părăsit...
a fost alegerea ta,
ce mult ne-ai iubit!
Şi din acelaşi motiv,
vorbind despre tine,
regăsim în amintiri
zilele senine.
Viaţa merge înainte,
cum ne este dat,
uneori mi-e dor de tine,
nu uit niciodată.
Poate într-o bună zi,
cine ştie-n care,
ne vom întâlni, din nou,
tot din întâmplare.
vezi mai multe poezii de: miana