Întoarce-te copilul meu,
Nu sta în nepăsare..
Când lumea zace în cel rău,
Tu eşti chemat de Dumnezeu
La viaţă! Din pierzare...
Acolo, unde eşti acum,
La roşcovele-amare,
Tu n-ai nici ţel, şi n-ai nici drum,
Iar bucurie, nicidecum!
Nimic nu ai sub soare...
Te cheam-al Tău Părinte drag,
Să vii din nou Acasă..
Iar Duhul Sfânt, te-aşteaptă prag,
Să-ţi dea atunci, copil pribeag
O haină de Mireasă!
Îţi văd iar suferinţa ta..
Şi-n ochi, lacrim-adâncă..
O, dacă azi ai asculta
Şi de-ai veni la Golgota,
El te-ar sui pe Stâncă!
O, ce vei face atunci când,
Va reveni din Slavă
Isus, pe mii de nori, păşind,
Ca să Îşi ia de pe pământ
Mireasa Lui cea dragă?
Unde vei fi copilul meu?
O! Spune: Unde oare?
Când eşti chemat de Dumnezeu,
Şi plânge-o mamă de dorul tău
Să vii.. să zbori spre Soare?
De vei rămâne lumea ta
Eu, lacrimile-amare
La crucea Lui le voi lăsa..
Din inima mă voi ruga
Să vii.. să ai IERTARE!
10.09.2016
vezi mai multe poezii de: danab