În pofida tuturor
Mă reîntorc în trecut,
În trecutul acela
În care m-am pierdut de multe ori.
Mă îmbrac în haine cernite,
Colind prin labirintul uitării
Până ajung în lumină
Unde îmi găsesc sărbătoarea.
Apoi mă lepăd de uitare,
Renasc înțelegându-mă
Și mă întorc în prezent.
Aceeași eu, dar totuși alta.
Până la următoarea întoarcere în trecut.
vezi mai multe poezii de: Laura Simon
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.