Întomnare
Neagu Costel - Excelsior
E, parcă, noaptea, tot mai rece, ziua mai mică în lumină,
De întuneric năpădită, o scripcă scârțâie-n surdină,
Parcă, pe struna-i rebegită, a adunat întreaga lume,
Ce-și cântă ultimele-acorduri, lângă sălbatica genune.
Averi, în cufere-adunate, onoruri, gânduri de mărire,
Deșertăciune sunt cu toate dacă n-ai adunat iubire.
Inevitabil, toamna vine, așa e scris în datul sorții,
Să vină moarte după viață, viii cu vii, morții cu morții.
Mă-nnegurez, de parcă lumea nu mi-ar fi fost destul de tristă,
Eu am simțit nemărginirea, îngrămădită-ntr-o batistă,
Printre atâtea zile grele, în care timpul îl cutreier,
Încă mai pot să simt durere, azi, pentru soarta unui greier!
Artistului, doar gânduri bune și-i mulțumim pentru-astă vară,
Un recviem, acum, să cânte, cu trist arcușu-i, pe-o vioară!
L-om asculta, pătrunși de milă, regrete și inechitate,
Căci greieri suntem, toți... O vară, pe drumul prin eternitate!
Vom mai vorbi, oare, de-acestea... acolo, în serenitate?
11.25
31.01.2022
Prima publicare- 22.08.2021
vezi mai multe poezii de: Excelsior
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Bun venit, Ex :) Felicitări, din nou, pentru versuri! :)
Adina Speranta
vineri, 04 februarie 2022