E târziu și noapte, dar încă e azi.
Miroase a munte, a iarnă și brazi.
Îmbie, de vrei, în somn dulce să cazi,
dar simțul e treaz — și stai, și mai stai —
și-n gânduri te scalzi.
Prin cele ce se-întâmplă ca sângele-n vene,
hrănește-ți acum doar lupul cel bun
și leapădă-l iute pe cel rău și hain.
Stau martori doar mistici, albaștri topazi,
ai nopții, ai noștri, ca vechi camarazi.
În gânduri de noapte, rebel și hoinar,
precum mari boemi ce-au primit al lor har,
simțind și trăind parcă făr' de hotar,
când mari revelații apar ca un dar.
Alungă din minte tot ce e banal,
ai sufletul plin de ecou ancestral;
alungă ce vine și pleacă spectral.
Ascultă acum doar de sufletul tău,
Căci numai în el găsești Dumnezeu.
Fii mândru și sigur că porți al tău har,
că tot ce simți astăzi nu e în zadar
și știi cum să faci să nu te mai arzi.
În visul tău treaz tot mai adânc cazi.
Un vis prea dulce abia ce-ai aflat
Și știi acum de el să te lași purtat.
"Azi nu mai e azi", spune lupul cel rău.
Dar știi cum să faci și nu îl mai crezi.
Mergând cu pași siguri urmând drumul tău.
vezi mai multe poezii de: SarahSarina