Între Hypnos și Apollo
...
Mă strigă-n legea lui pământul
De dincolo, mă strigă cerul,
Să ia din mine efemerul
Și să-mi rămână gol mormântul!
...
Ca floarea ce-o adoarme gerul
Ca iarba ce-o apleacă vântul
Mă rup și demonul și sfântul
Că eu le sunt prizonierul!
...
Născut aici să-ajung acolo
Prins între pământ și cer,
Plimbat mereu de colo-colo
...
De-o soartă cu dinți de fier
Între Hypnos și Apollo,
Nu-s nici etern, nici efemer!
vezi mai multe poezii de: nicu hăloiu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.