Întreabă-mă orice
Întreabă-mă orice pentru o seară!
Nu am să pot răni această clipă
Când palmele îmi sunt parcă de ceară
Şi inima se zbate-ntr-o aripă.
Ai buzele ca macii înfloriți,
Striviți de ploaia rece căzută de prin zări.
Se-aştern în palma mea curgând grăbiți
Aşa cum cad a tale sărutări!
Se zbate noaptea-n ochii zării reci
Şi vântul naşte umbre pe alei.
Cad frunze nevăzute pe poteci
Şi stele ard ca ochii unor zei!
Trec anotimpuri peste noi iubire!
Mă voi trezi prin fulgi reci de zăpadă
Ce vor topi o caldă amintire
Ascunsă printre frunze în livadă...!
vezi mai multe poezii de: Panait Gabriela
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Multumesc Ştefan Doroftei Doimaneanu pentru cuvintele frumoasa!
Panait Gabriela (autor)
luni, 28 noiembrie 2016
Multumesc Irina pentru sfaturile tale si pentru aprecieri!
Panait Gabriela (autor)
luni, 28 noiembrie 2016
O poezie plină se sensibilitate şi tandreţe! frumos!
stefan doroftei doimaneanu
luni, 28 noiembrie 2016
Frumos! mi-a placut in special ultima strofa.
Felicitari
Irina B.
luni, 28 noiembrie 2016
Multumesc mult Gabriela!
Panait Gabriela (autor)
duminică, 27 noiembrie 2016
Un text deosebit de frumos,
Felicitari
gabriela
duminică, 27 noiembrie 2016