ÎNTREBARE
E primăvară, este soare,
revin păsările călătoare,
natura toată iar trăieşte,
o haină nouă-n dar primeşte;
privesc natura aceasta înoită,
acum din nou este întinerită,
dar simt o tainică-ntristare,
şi-mi pun aceeaşi întrebare:
de ce oare, în fiecare an,
şi tot aşa, an după an,
eu doar încărunţesc,
şi nu întineresc ?
Dar poate că odată,
voi fi ca şi natura toată,
fiindu-ne predestinate,
doar ciclurile variate.
Alexandrina Spânu - SPERANȚE
vezi mai multe poezii de: spanualexandrina
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.