Cine îmi spune că lumea există,
Şi este aşa întocmai cum pare?
Porunci severe în mine insistă
Sǎ dau rǎspunsul la astǎ-ntrebare.
Sapǎ în suflet şi-l simt ca o ghearǎ,
Vrând sǎ gǎseascǎ o partea slǎbitǎ
Pe care-o atacǎ cu harul de fiarǎ,
Rece fiinţǎ, mereu hǎmesitǎ.
Răspunsul dorit nu-i în elite,
În nori, în cǎrţi sau în stele,
Este în voi, în lacrimi sortite
Minţii divine, horitǎ de iele.
vezi mai multe poezii de: samoila
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
E frumoasa poezia ...daca vei fi mai atent la masura , o sa ai o muzicalitate mai buna in poezie . Te mai astept .
Cu stima !
Adina Speranta
sâmbătă, 19 septembrie 2015