Voi ști eu oare-n viață ce-i iubirea?
Voi fi atins de aripa-i măiastră?
Voi ști a scrie cu pana mea albastră
Cântându-i iar, în versuri, nemurirea ?
Chiar dacă e durere și tristețe
Eu caut tot mereu cu-nversunare
Senina și sublima ei ardoare,
Vreau s-o mai simt odat', ca-n tinerețe.
O regăsesc în gânduri ne-ncetat,
Mă pierd mereu în calda-i amintire
Si simt că-i doar o dulce nălucire
Că mai iubesc și azi, ca altadat'.
Dar totul nu-i decât o amăgire,
Un zâmbet trist în ale vremii neguri
Si doar frânturi desprinse din intreguri
De visuri, de speranțe și iubire.
Căprar Florin
vezi mai multe poezii de: caprarflorin
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Multumesc frumos domnule Pavalache Paul !
caprarflorin (autor)
sâmbătă, 19 septembrie 2015
Domnule... "Florin Căprar"
Eşti poetul fin cu har
Care scrie şi-l citesc.
Mulţumesc.
pavalachepaul
sâmbătă, 19 septembrie 2015
Multumesc din suflet Maria si Mirela !
caprarflorin (autor)
sâmbătă, 19 septembrie 2015
Da foarte interesanta versuri, te felicit si iti doresc multa inspiratie si pe viitor.
maria
sâmbătă, 19 septembrie 2015
Melancolie, dulce melodie...
Plăcută retorica ta.
mirimirela
sâmbătă, 19 septembrie 2015