Haide, iubito, să ne topim pe veci în patul
Unde amorul scămoșat își piaptănă oftatul.
Mătasea și bumbacul să le-ncropim în voal
Să-l lepădăm deodată în vidul senzual.
Să transformăm salteaua într-un celest mormânt
Unde se-aude veșnic doar lipsa de cuvânt.
Din ale pernei pufuri în aripi să sudăm
Prin iaduri și prin timpuri iubirea să-nnodăm.
Și să-mplinim feblețea ce clocote în noi
Vaporizând cearșaful ce fierbe între doi.
Astfel uitând de lume și orice rugăminți
Să ne-nălțăm cu patul în ceruri, printre sfinți.
vezi mai multe poezii de: DascaluAlbert