În toată ora mică măcinat
De cai ce duc mereu la cimitir
Eu ţie, Doamne, des m-am închinat
Din palme ridicându-ţi un potir.
Cu fruntea aruncată către cer
Un sac de osanale ţi-am trimis
Că mi-aperi în talazele de ger
Merindele de stele şi de vis.
În carnea-mi răvăşită peste ani
Tu mare şi cărunt ai zăbovit
Şi-n pleava de ferigă şi golani
Deasupra m-ai purtat, neistovit.
Eu robul unui lut nemângâiat
În suflet te amestec şi te cresc,
Dă-mi arcul de arhangheli ferecat
Pe demoni în grumaz să-i nimeresc.
Publicată în „OLTUL”, anul I, nr. 1 din august 1943
vezi mai multe poezii de: Ion Pena
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.