Țiganiada (fragment)
Cântul I
Argument
Păn’ Vlad Vodă pă ţigani armează,
Asupra lor Urgia întărâtă
Pe Sătana, ce rău le urează.
Într aceea, luându și de drum pită,
De la Flămânda pleacă voioasa
Ţigănime drept cătră Inimoasa.
1
Musă! ce lui Omir odinioară
Cântași Vatrahomiomahia,
Cântă și mie, fii bunișoară,
Toate câte făcu ţigănia,
Când Vlad Vodă îi dete slobozie,
Arme ș-olatură de moșie;
2
Cum ţiganii vrură să-și aleagă
Un vodă în ţară și o stăpânie,
Cum uitând- și de viaţa dragă,
Arme prinsără cu vitejie,
Ba în urmă îndrăzniră ș a să bate
Cu murgeștile păgâne gloate;
3
Cum apoi, prin o gâlceavă amară
(Căci nu să nărăvea depreună),
Toţi cari încătro fuga luară,
Lăsându și ţară, vodă și corună.
Însă toate aceste să făcură
Prin dimoneasca ameţitură,
4
Că, măcar cel fără asămănare
Mai rău duh dintru toate. Sătana.
Purure în iad lăcașul său are,
Focului nestâns fiind el hrana,
Dar totuși pe furiș câteodată,
Răzvrătind lumea, el se desfată.
5
Iar de astă dată-l întărâtase
Urgia (precum spun) blăstămată,
Ce văzând cu săcuri și baroase
Pe ţigănimea noastră înarmată,
În tot chipul hotărî s o strice,
Vrajbă întru dânsa aducând și price.
6
O! tu, hârtie mult răbdătoare,
Care pe spate-ţi cu voie bună
Toată înţălepţia de supt soare
Și nebunia porţi împreună,
Poartă ș aceste stihuri a mele,
Cum ţi le dau, și bune și rele.
7
Apoi zică cine câte știe:
Eu cu mândru Solomon oi zice:
Toate s deșerte și nebunie!
Căci numa de acel este ferice
Care pe sine a cunoaște începe
Și firea lucrurilor precepe.
vezi mai multe poezii de: Ioan Budai Deleanu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.