Acolo unde-s nalţi stejari Acolo unde-s stânci şi munţi, Acolo unde-i cer senin Acolo este ţara mea Acolo unde întâlneşti Şi unde vezi mii de mormane, Şi unde dorul de moşie Acolo este ţara mea
Şi cât stejarii, nalţi îmi cresc
Flăcăi cu piepturile tari,
Ce moartea-n faţă o privesc;
Şi ca şi munţii nu clintesc
Voinicii cei cu peri cărunţi
În dor de ţară strămoşesc;
Şi ca seninul cer zâmbesc
Femei, ce poartă l-al lor sân
Copii ce pentru lupte cresc,
Şi neamul meu cel românesc!
Acolo eu să mor aş vrea,
Acolo vreau eu să trăiesc!
Cât ţine ţara-n lung şi-n lat
Bătrâne urme vitejeşti
Şi osul celor ce-au luptat;
Sub care-adânc s-au îngropat
Mulţime de oştiri duşmane,
Ce cu robia ne-au cercat;
Întotdeauna drept a stat,
Şi bărbăteasca vitejie
A-mpodobit orice bărbat,
Şi neamul meu cel românesc!
Acolo eu să mor aş vrea,
Acolo vreau eu să trăiesc!
vezi mai multe poezii de: Ioan S. Neniţescu