Ca boureii ne luăm
o casă şubredă-n spinare
când nopţile ne stau în drum
și nimeni grija nu ne-o are...
De ce-am pornit? Şi încotro?
De-ajungem, ne întoarcem oare?
Pe drum cântăm un cântec mut?
Înaintăm fără picioare?
Vechi întrebări fără răspuns
pe drumuri lungi, amăgitoare.
Doar cei necunoscuţi ne-aşteaptă
cu mugurii ce dau în floare...
vezi mai multe poezii de: Ion Brad