Să fugi de larma lumii în pustiu
Și cățărat pe stâncile trăsnite
Să-ți pară rău că te-ai trezit târziu
Din brațele pierdutelor iubite.
Topite-s toate-n sfinte rugăciuni,
Mătăniile toate te-ncovoaie.
Din vâlvătăi au mai rămas tăciuni
Și cerul nu-ți trimite nicio ploaie.
Îl chemi pe Dumnezeu și nu mai vine
Să îți aline ultima suflare.
Nu pe pământ, ci dincolo-i mai bine
Când trupul nu-l mai ai, nu te mai doare.
vezi mai multe poezii de: Ion Brad
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.