Picuri de rouă pe florile din rai,
Așa te văd pierdută printre ele.
Stăpână pe grădina mea erai,
Roua cădea pe-atunci în chip de stele.
Zadarnic încercai să le culegi
Să mi le-aduci în dar, să-ți scriu poeme.
În nopțile acestea neîntregi
Învață gândurile să te cheme.
N-au glas, dar tu le-auzi și-n cimitir,
Ca o cântare mută te-nconjoară
Și, tremurând de dor, nu mă mai mir
Că mi le-ntorci cu-ntreaga lor comoară…
vezi mai multe poezii de: Ion Brad
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.