Pe scări de lumină coboară,
Din ceruri înalte, Marie Fecioară,
Adu-mi potolire-n furtună,
Și viața întreagă să fim împreună,
Lipește-mi o pânză în somn peste pleoape,
Toți îngerii Tăi să-mi fie aproape,
În zori să mă uit ca un copil cu mirare
Prin Tine ce față senină mai are
Lumea prea crudă, lumea bolnavă,
Ce fără Tine e-o biată epavă…
Pe scări de lumină coboară,rămâi
Tu ultimul reazem și căpătâi.
vezi mai multe poezii de: Ion Brad
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.