S-a risipit din viaţă-o bună parte.
I se tot luară ducile departe.
Cu ochii mici ca două lipitori
văzum zîmbind coralii călători.
Limane de demult sub seri pieriră.
Visată-n răstignirile-mi pe liră,
imagine din noaptea mea de zgură,
ai mai răspuns doar tu, ceilalţi tăcură ...
Peste-un tărîm de-atoli ori promoroacă,
eternitatea oasele-şi dezbracă.
vezi mai multe poezii de: Ion Caraion