Ștanțele durerii - Ion Luca Caragiale
Adăugat de: 0741348048

ȘTANȚELE DURERII

Să nu-mi spui că 'ntristarea îmi tremură pe pleoape,
Și gura-mi de durere zîmbește 'mbătrînită,
Ci lasă desnădejdea să crească liniștită,
Ca nuferii 'n podoabă pe înverzite ape.

Nu-mi amăgi tăcerea și nu veni să-mi tulburi
Singurătatea...Lasă-mi să-mi plîngă amintirea,
Cutreerînd alături, deapuriri ca iubirea,
Trecutul greu de vrajă,pe 'ndepărtate drumuri.

Că poate pe 'nserate am să tresar ,deodată,
Și-o clipă veselia în ochii mei va arde,
Gîndindu-mă că 'n zarea,trecutului,departe,
Eu patima învoaltă,am răsfirat-o toată,

Și poate-atunci,în șoaptă de adîncă 'nduioșare,
O să-ți destram povestea durerii ce 'nflorește,
Înaltă și trufașă cum purerea,sporește
Și nu cerșește vremii netrebnica,uitare.

Adăugată de către-Radu Dan Alexandru



vezi mai multe poezii de: Ion Luca Caragiale




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.