Tu pari o statuă turnată nu-n bronz etern,
Ci-ntr-un metal
Ce până astăzi n-are încă
Nici preț,
Nici nume,
Nici coloare -
Metal bizar, dar care-artistul
Creă-n suprema inspirare
Icoana ultimei religii
Și-a ultimului ideal!
Tu pari o statuă furată de-amantul tău dintr-un muzeu
În care-n vremile de-alt'dată
Veneau bătrâni să ți se-nchine,
Ca pajii -
Ce mureau sub ochii răutăcioaselor regine
Sau ca Martirii-n adorarea trimisului lui Dumnezeu!
Și-așa, cum treci îngândurată de-a lungul străzilor pustii,
De-a lungul străzilor pătate de-nsângerări crepusculare,
Tu pari o Venus de la Milo
Ce-și cată brațele,
Pe care
Cei morți le-au luat cu ei în groapă,
Să nu le lase celor vii...
vezi mai multe poezii de: Ion Minulescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.