Ce regăsire triumfală după un sfert de veac aproape!...
Îți mai aduci aminte, mare, de-Argonautul epigon
Ce-ți fragmenta imensitatea
Într-un caite de versuri șchioape
Și-ți profana tridentul clasic cu simple urme de creion?
Aceeași rece-mbrățișare de-albsatru, violet și verde,
Aceeași mută întrebare „de ce”, „de unde” și „de când”,
Și-aceeași inutilă goană spre orizontul ce se pierde
În golul circonflex din care pornesc Sirenele cântând.
Te regăsesc aceeași mare, cu-aceeași și tragică poveste,
Cu-aceleași vânturi vagabonde,
Cu-aceeași lună cap de mort
Și-aceleai glas care mă cheamă, -
Deși mi-ascunde cine este:
„Sosesc corăbiile, vino, să le vedem cum intră-n port”.
vezi mai multe poezii de: Ion Minulescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.