De când dușmanii țării ne arseră palatul,
De-atunci rămas-am singur -
Vai!... Ce spectacol jalnic...
Turiști din țări străine vin doar s-admire patul
În care-și va da duhul și cel din urmă paznic...
Pe-naltele terase de piatră, statui sparte
Privesc îndoliate castanii triști
Și goi...
Iar vântul -
Glasul toamnei, prevestitor de moarte -
Le-ngroapă goliciunea în maldăre de foi...
Cândva pe-aci fu viață
Cu cântece
Și glume...
Dar azi din cântăreții de ieri
N-a mai rămas
Decât o vioară -
Cioclu venit din altă lume -
Ce croncăne obraznic de-așa măreț popas...
vezi mai multe poezii de: Ion Minulescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.