Amante cu ochi verzi,
Amante cu ochi adânci ca fundul zării
Și buze calde-nsângerate
Ce-albastru-n ceasul înserării,
Voi, ce-ați murit demult
Și totuși nu v-ați găsit încă mormântul,
Sub ce ferestre-n veci închise ți cu perdelele lăsate
Mi-ați îngropat de-a pururi cântul?
Amante cu ochi verzi,
Amante cu ochi adânci ca fundul zării!...
Pe vatra sufletelor voastre, sărmană vatră funerară -
Mormânt de patimi potolite -
În lungi acorduri de chitară
V-am presărat garoafe roșii ca niște buze-nsângerate
Ce-ar vrea să renvieze morții
Din vecho coșciuguri putrezite
Prin cimitirele uitate.
Pe vatra sufletului vostru, sărmană vatră funerară,
Jertfitu-mi-am credința-n stele și-n ochii voștri verzi!
Eram
Duhovnicul ce vascultasem
Și de trecut vă dezlegam -
Eram un Crist-copil ce moare negându-și biblia barbară
În spasmurile-nfiorării și-n caldul vis ce-l întrupasem
Pe șase strune de chitară...
Amante cu ochi verzi,
Amante cu ochi adânci ca fundul zării...
Sub ce ferestre-n veci închise
Mi-ați îngropat de-a pururi cântul?...
Voi, moartelor nemuritoare,
Veniți, căci v-am găsit mormântul...
Veniți cu toate-n cimitirul
Ce-n biata-mi inimă-și deschide
Largi porțile să vă primească...
Veniți, schelete călătoare,
Veniți, sărmane Danaide,
Cu buze-nsângerate ca-albastru-n ceasul înserării!
vezi mai multe poezii de: Ion Minulescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.