Doamne,
Fiindcă m-ai făcut așa,
După chipul și asemănarea Ta,
Pentru ce n-ai vrut să fiu și eu
Înclinat mai mult spre bine,
Nu spre rău?...
Pentru ce nu m-ai făcut să fiu
Fără nici o formă, ca argintul-viu,
Curcubeu, să râd numai când plouă
După fiecare primăvară nouă,
Să n-aud
Și să nu văd nimic,
Să-mi trăiesc viața fără să mi-o stric,
Să m-afund în mine ca nămolu-n lac
Și să-nvăț cu gura mea
Să tac,
Nu să zbier,
Ca măgarul rebegit de ger!...
Doamne,
Iartă-mă, dar nu e-adevărat...
Eu nu sunt copilul Tău -
Și e păcat!...
E păcat că Tu nu poți să fii
Tată cu mai mulți copii...
Ai avut doar unul singur - știu...
Dar Isus Cristos a fost ucis de viu
Tocmai fiindcă El a fost copilul Tău...
Pe când Eu,
Eu și toți ceilalți nemuritori,
Suntem doar copiii Tăi... din flori!...
vezi mai multe poezii de: Ion Minulescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.