La priveliştea de-aramă,
simt că fiinţa-mi se destramă...
Şi văd cete de fotoni,
din livezi de neuroni,
pe furiş, prin oranj hol –
jertfă Doamnei de Black Hole...
De-acum nu mai port vreo vină,
noaptea-mi lacrimă lumină
la alt univers-grădină –
plâng bucuroşii hadroni
în cvadrigă, la leptoni...
9 iunie 2001
vezi mai multe poezii de: Ion Pachia-Tatomirescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Poezia «Meditația-fulger din priveliştea Ființei» – pe tema singurătății, ori, şi mai exact spus, a însingurării cosmice – a fost publicată de Ion Pachia-Tatomirescu, mai întȃi, în volumul «Ultimele poeme hadronice» (Timişoara, Editura Aethicus, ISBN 973-85261-1-6, 2002, p. 25) şi, apoi, în „antologia-i de autor“, «Compostorul de nori» (Timişoara, Editura Aethicus, ISBN 973-85261-5-9, 2004, p. 280), după cum precizatu-i-s-a (ca „eclat-meditație“, dar numai în prezenta rubrică) şi cu ce „rost interciclic“, evident, după cum îşi reaminteşte Distinsul Receptor al comentariului nostru, de marți, 11 octombrie 2022, secundȃnd punerea într-un mai drept circuit în spațiul spiritual valahofon a «Întȃiului psalm-sonet [de] la îndimineţirea luncii de cobalt în Dacia, Grădina lui Dumnezeu»…
Donares
sâmbătă, 22 octombrie 2022