CHITANȚA
Tanța, domnisoară, Tanta,
E duduie foarte chic
Zveltă și cu ochi mari negri
Cap superb, năsucul mic.
Piciorușele mici și durde
Și cÎNd trece ea prin Tei
Toți bărbații o admiră
-Mă, halal de mama ei!
Ce profesie are Tanța?
Uite n-aș putea să spun
Nici nu mă interesează
Chiar dacă o presupun
Dar cum Tanța-i delicioasă
Și are maniere fine
Nici nu vreau să știu ce face
Nici cu ce și nici cu cine.
Ca vecini în bloc se-ntamplă
Ca să-i cer un ac sau ață
Sau îmi cere ea o carte
Pînă mîine dimineață
O vecinatate dragă
Ne-a prins zilele-n cătușe
Că ades intru la Tanța
Fără să mai bat la ușă.
Tot așa într—o seară intru
Era iarna grea și ger
Și-o găsesc în pielea goală
Stînd lîngă calorifer.
Năucit de frumusețea-i
Dau să mă retrag un pic
Iară, Tanța-mi spune: -
Intră,intră, dragă, nu-i nimic.
Am intrat și beat de farmec
Am întrebat plin de mister
-Pentru ce stai goală, scumpo,
Tot lîngă calorifer?
-Fiindcă a fost propietarul
Mi-a răspuns săgalnic,Tanța
Uite, cum mi-am plătit chitanța.
Adăugată de către-Radu Dan Alexandru
vezi mai multe poezii de: Ion Pribeagu