POVESTEȘTE DOCTORUL
Nu știu dacă îl ccunoașteți
Delicat și subțiratic,
Doctor Bratu de la Șuțu
Ne era la toți, simpatic.
Avea hazul lui, probabil
Moștenit de la străbuni
Și în plus era și doctor
La spitalul de nebuni.
Și știa să povestească
Cu un șarm, cum altul nu-i-
Chestii vesele întîmplate
Lui, cu pacienții lui.
Moldovan, de viță veche
Cunoștea năzbîtii multe
Că se adunau în juru-i
Toți amicii să-l asculte
Într-o zi veni la mine
Povestește el stilat
La spital, în deal, la Șutu,
Un domn bine îmbrăcat.
După înfățișare, pare
Funcționar superior,
Poate inginer hotarnic
Sau, un mare negustor.
Și îmi spune: - Domnul doctor
Uite așa precum vezi,
Sunt în stare disperată
Și-am venit să mă salvezi.
Știu, că ești un psihiatru
Om de știință cu renume
Și de arta dumitale-
S-a dus vestea îin larga lume.
Fiul meu cel mare, Lică
Care sta cu mine în Basna
Om cu mintea-n toată firea
De o vreme o ia razna:
Sare sus peste cotețe,
Se ascunde în gradină
Umblă, numai între păsări
Și se crede că-i găină.
Ba mai mult! Parcă un blestem
Din Infern, mă urmărește
Că, în loc să ne vorbească
El, mai mult cotcodăcește.
Dau oricît, numai să scape
Martor îmi este Dumnezeu
De nenorocirea asta
Ce-a căzut pe capul meu.
-Și de mult are aceste
Manifestațiuni ciudate?
-Cred, dacă îmi aduc aminte
De un an și jumătate.
- De un an și jumătate?
Asta-i nemaipomenit!
Și de ce cu el, aicea,
Pînă acum n-ai venit?
-Pai, să vezi domnule doctor
M-am obișnuit cu viața
Și îmi plac mult, ouăle, care-
M-i le pune dimineața.
Adăugată de către-Radu Dan Alexandru
vezi mai multe poezii de: Ion Pribeagu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.