Părem minuni
În scundul teatru
Zidit în patru
Dimensiuni.
Visăm intens
Trăim în parte
Dar mai departe
N-avem acces.
Visăm fugar
Să prindem unda
Visul, secunda,
Dar în zadar.
Miraj ceresc
Visele, anii
În ceruri stranii
Se-împleticesc.
Călcăm rebel
Pe-un plan ne plan
Contemporan,
Dar paralel.
Ades mai rece,
Arar mai viu,
Sufletul trece
Din tată-n fiu.
De jos în sus
Urcăm cu greu
Din cimpanzeu
Către Isus.
.......................
Poate-s minuni
Mult mai înalte
În celelalte
Dimensiuni.
Ele plutesc,
Precum un astru
Într-un albastru
Dumnezeiesc,
Dar ard prea sus
Și nu-s cuvinte
Să reprezinte
Ce-ar fi de spus.
Gândul uimit
Fără vreo șansă
Cade în transă
Încremenit.
Sufletul mut
Vede cu teamă
Cum se destramă
În Absolut.
Fug de năvod
Să-mi apăr osul
De monstruosul
Cefalopod
Care avar
Din Neființă
Mă amenință
Tentacular.
Să nu te miri,
În alte sfere
Poate-s himere,
Poate vampiri,
Poate amici,
Poate sunt monștri
Sau frați de-ai noștri
Mai mari, mai mici.
..............................................
În Spirit pur
E ora, eră
Ca o himeră
Fără contur.
Luând Veșnicia
Ca etalon
Chiar Galaxia
E un foton.
Forțând
Înalte
Ascensiuni
Pătrund
În alte
Dimensiuni
Rupând năvodul
Cel mărginit
Lucrând la Podul
Desăvârșit
Pentru Exodul
Către zenit.
..........................
vezi mai multe poezii de: Ion Scriba
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.