Străin în propria-i ogradă
Stă umilit mândrul popor!
Pe gâtul lui, ca o obadă
Îndureratul Tricolor,
Căci Țara astăzi e în pradă --
Puterea -- PRĂDĂTRĂDĂTOR!
Când Țara tot mai tare arde
Cei ”mari” se piaptănă-între ei --
Estorcatori de miliarde
Și mininiștri de doi lei.
Ce să mai spun, ce să mai tac
Când spunem har-ță-în loc de Ța-ră,
Mor ciocârlii de aviară,
Iar scroafa cântă în copac.
Cine nu-i domn -- e domnitor!
Cine nu-i demn -- e demnitar,
Deputăția -- insectar
Și parlamentul -- dormitor.
Pe scenele politice
Roiesc actori și INFRactori
Și amatori și scamatori
Și paleoinformatori
Cu ranguri neolitice.
În parlament și în senat
Unde aleșii-i trag cu clonțul
Știm niște tipi buni de-împușcat
Care nu-și merită nici glonțul.
Zac legile după zăbrele
Manipulate de bastarzi!
Politica pute-a obiele
Murdare, bune să le arzi!
Patria mea -- lanț de bordele!
Popor viteaz de bodygarzi!
Hoții preced și se succed
Și tot așa o să rămână
Conform Articole A....Z
Din Pronstituția Română.
Ce bine spui, cumetre Luca,
Că totul e curat-murdar
Cu patrihoți de buzunar
Care au gura unde-i buca!
Cum nu-s și eu vreun cleptoman
Din buna lume interlopă
Să-mi cumpăr dreptul de-a fi popă
Jurist sau politician!
Suntem primate oprimate
De-un pântec veșnic nesătul
Și dacă n-avem păr pe spate
Avem pe creiere destul.
O zbatere fără folos
Ce-ți fură până și speranța:
Vampirii sus, păduchii, jos
Ne speculează toleranța.
Popoare? Oameni? Doar o halcă
De carne pentru lupi vicleni --
Legiuitori ce legi încalcă
Și popi și politicieni!
Promisiunea e o pernă
Speranța-i bună de saltea
Fiindcă puterea e fraternă
Și e egală doar cu ea!
Să nu mai credem în minuni,
Speranța este în zadar,
Cei tari nu-s niciodată buni,
Cei buni nu-s niciodată tari.
În haita strâmb evoluată
Având ca pradă singur țel
Să fim convinși că niciodată
Nu se va face lupul miel!
Un cancer macină lumina --
Ca să suprimi supremul rău
Nu e de-ajuns un fierăstrău --
E NECESARĂ GHILOTINA!
vezi mai multe poezii de: Ion Scriba