Femeie: tu, și TU și TU
Din care lumea se făcu,
Se desfăcu, se refăcu!
Din sacrificii milenare,
Din lacrimi dulci și multe-amare
Cresc munți de Soare și de sare!
Din nopți dormite în picioare
La Căpătâiul Celor Care
Te-au tot durut: Căci Veșnic Doare.
În Noaptea Lumii Ești Scânteie,
Spre Viitor, Ușă și Cheie:
E Visul Tău Etern, Femeie!
Nicicând să nu îți sece Gândul
Nici Ochiul Tău, nici Jurământul
De-a repreface-n Rai, Pământul!
vezi mai multe poezii de: Ion Scriba
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.