Ne-nconjură năluci de gheaţă
Indiferenţi ca doi străini
Am apucat, precum apucă
Străine căi, doi beduini.
Şi unul-altuia închis-am
Drumeagul tainic de acces,
Două cetăţi medievale
Ce se înfruntă prea ades.
Doar noaptea, când, cu mâini de vată,
Se trag obloane, poduri reci,
Tu te strecori pe lângă paznici
Şi-apoi tiptil în mine treci.
Cutreieri visu-mi, fantomatic,
Făptura-ntreagă mi-o cuprinzi,
Îmi mângâi, tandru şi sfielnic
Ochi cercănaţi, obraji livizi.
Târziu e… Peste cerul negru
Roiesc vârtejuri sinilii,
Tresari, clipeşti, dispari în goană
Pe drumul ce doar tu îl ştii.
Şi iată-ne străini şi sumbri
Stând astăzi iar, bine-nţeles,
Două cetăţi medievale
Ce se înfruntă prea ades.
traducere Marius Dobrescu
vezi mai multe poezii de: Ismail Kadare
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.